Este cultivat cu succes și în România, fiind îndrăgit pentru aroma specială a vinului care se obține. Se cultivă mai ales în podgoriile din sudul Moldovei, Olteniei și Munteniei.
Caracteristici ampelografice:
Soiul este destul de neomogen; biotipurile din care este compus diferă între ele în ceea ce privește fertilitatea și forma buchetului. Mugure cu apex expandat, pufos, verde-albicios. Frunze medii, pentagonale, cu cinci lobi, ondulate, verzi. Sinusul pețiolului în formă de U.
Ciorchini medii, piramidali, cu peduncul verde mai mult sau mai puțin rozaliu. Greutatea ciorchinelui ajunge la 120 g. Bobul rotund, mediu, albastru-violet; consistență medie, coajă pruinoasă; pulpă suculentă, dulce, cu o aromă erbacee mai mult sau mai puțin intensă.
Perioada de înflorire: mai-iunie;
Perioada de maturare: 15-31 septembrie/1-15 octombrie;
Recolta: 10-15 t/ha;
Rezistența: Sensibilă la putregaiul acid. Destul de sensibil la temperaturile scăzute de iarnă.
La noi in tara este generalizată plantarea viței de vie primăvara, în lunile martie-aprilie, cand temperatura solului este de 8-10 °C, la adancimiea de 40-50 cm, dar este posibilă și până în luna iunie pe solurile grele cu exces de umiditate care se incalzesc mai greu.
In zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea se poate realiza din toamna, dar trebuie incheiata pana la venirea inghetului.Prin plantatul de toamna, vita porneste in vegetatie mai devreme.
Pregatirea terenului este crucială inainte de plantarea propriu-zis a vitei de vie.
După ce terenul a fost pregătit in prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.
Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de mimimum 1-1,4 metri.
Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.
Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădacinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri, iar cordițele la 3-4 ochi. După fasonare, se efectuează parafinarea si mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizeaza toamna).
Este cultivat cu succes și în România, fiind îndrăgit pentru aroma specială a vinului care se obține. Se cultivă mai ales în podgoriile din sudul Moldovei, Olteniei și Munteniei.
Caracteristici ampelografice:
Soiul este destul de neomogen; biotipurile din care este compus diferă între ele în ceea ce privește fertilitatea și forma buchetului. Mugure cu apex expandat, pufos, verde-albicios. Frunze medii, pentagonale, cu cinci lobi, ondulate, verzi. Sinusul pețiolului în formă de U.
Ciorchini medii, piramidali, cu peduncul verde mai mult sau mai puțin rozaliu. Greutatea ciorchinelui ajunge la 120 g. Bobul rotund, mediu, albastru-violet; consistență medie, coajă pruinoasă; pulpă suculentă, dulce, cu o aromă erbacee mai mult sau mai puțin intensă.
Perioada de înflorire: mai-iunie;
Perioada de maturare: 15-31 septembrie/1-15 octombrie;
Recolta: 10-15 t/ha;
Rezistența: Sensibilă la putregaiul acid. Destul de sensibil la temperaturile scăzute de iarnă.
La noi in tara este generalizată plantarea viței de vie primăvara, în lunile martie-aprilie, cand temperatura solului este de 8-10 °C, la adancimiea de 40-50 cm, dar este posibilă și până în luna iunie pe solurile grele cu exces de umiditate care se incalzesc mai greu.
In zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea se poate realiza din toamna, dar trebuie incheiata pana la venirea inghetului.Prin plantatul de toamna, vita porneste in vegetatie mai devreme.
Pregatirea terenului este crucială inainte de plantarea propriu-zis a vitei de vie.
După ce terenul a fost pregătit in prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.
Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de mimimum 1-1,4 metri.
Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.
Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădacinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri, iar cordițele la 3-4 ochi. După fasonare, se efectuează parafinarea si mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizeaza toamna).