Origine – Soiul a fost obţinut în Franța în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin încrucişarea soiurilor Bellino x Lady Downes.
Se remarcă prin mărime și aspect deosebit de atrăgător.
Caracteristici ampelografice:
Este un soi viguros și productiv cu struguri mari cu o greutate de 500-600 de grame, ce au o piele subțire de culoare negru brumat, iar pulpa este cărnoasă, suculentă și foarte dulce. Boabele au greutatea 7-9 gr, sunt mari, rotunde, de culoare albastră închis sau neagră – violacee. Pielița este acoperită cu pruină abundentă. Miezul este cărnos, crocant, cu gust plăcut.
Strugurii acumulează în jur de 13-14%(150 g/l) zaharuri și o aciditate de 4,5 -5,5 g/l
Perioada de plantare: noiembrie – mai;
Strugurii ajung la maturitate: la sfârșitul lunii septembrie;
Recolta: diferă în funcție de zonă de la 11-14 t/ha până la 20-30 t/ha în anii foarte favorabili;
Rezistența: Rezistență la ger la viţa de vie: -16ºC -18ºC. Rezistenţă la secetă mijlocie. Sensibil la bolile criptogamice;
Primăvara – se face în martie sau începutul lui aprilie, după ce pământul este suficient de uscat, iar temperatura solului se menține constant la 8-10 °C. Plantarea nu este recomandată a se face mai târziu de luna aprilie, deoarece acesta este momentul când vița de vie începe înmugurirea.
Toamna – se face începând cu sfârșitul lunii octombrie, odată cu căderea frunzelor. Termenul limită de plantare este sfârșitul lunii noiembrie, atunci când vin temperaturile situate sub 0°C, iar solul îngheață.
Terenul pe care se cultivă vița de vie este deosebit de important, asta dacă vrei să obții și rezultate pe măsură. Altitudinea este foarte importantă, astfel că trebuie plantată pe un teren care se află la mai puțin de 600 metri înălțime față de nivelul mării. Vița de vie se cultivă la altitudini ce variază între 100 și 600 metri.
În același timp, terenul pe care se cultivă vița de vie trebuie să beneficieze de mult soare, iar orientarea rândurilor trebuie să fie pe direcția sud, sud-vest sau sud-est.
După ce terenul a fost pregătit în prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.
Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de mimimum 1-1,4 metri.
Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.
Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri. După fasonare, se efectuează parafinarea și mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).
Origine – Soiul a fost obţinut în Franța în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin încrucişarea soiurilor Bellino x Lady Downes.
Se remarcă prin mărime și aspect deosebit de atrăgător.
Caracteristici ampelografice:
Este un soi viguros și productiv cu struguri mari cu o greutate de 500-600 de grame, ce au o piele subțire de culoare negru brumat, iar pulpa este cărnoasă, suculentă și foarte dulce. Boabele au greutatea 7-9 gr, sunt mari, rotunde, de culoare albastră închis sau neagră – violacee. Pielița este acoperită cu pruină abundentă. Miezul este cărnos, crocant, cu gust plăcut.
Strugurii acumulează în jur de 13-14%(150 g/l) zaharuri și o aciditate de 4,5 -5,5 g/l
Perioada de plantare: noiembrie – mai;
Strugurii ajung la maturitate: la sfârșitul lunii septembrie;
Recolta: diferă în funcție de zonă de la 11-14 t/ha până la 20-30 t/ha în anii foarte favorabili;
Rezistența: Rezistență la ger la viţa de vie: -16ºC -18ºC. Rezistenţă la secetă mijlocie. Sensibil la bolile criptogamice;
Primăvara – se face în martie sau începutul lui aprilie, după ce pământul este suficient de uscat, iar temperatura solului se menține constant la 8-10 °C. Plantarea nu este recomandată a se face mai târziu de luna aprilie, deoarece acesta este momentul când vița de vie începe înmugurirea.
Toamna – se face începând cu sfârșitul lunii octombrie, odată cu căderea frunzelor. Termenul limită de plantare este sfârșitul lunii noiembrie, atunci când vin temperaturile situate sub 0°C, iar solul îngheață.
Terenul pe care se cultivă vița de vie este deosebit de important, asta dacă vrei să obții și rezultate pe măsură. Altitudinea este foarte importantă, astfel că trebuie plantată pe un teren care se află la mai puțin de 600 metri înălțime față de nivelul mării. Vița de vie se cultivă la altitudini ce variază între 100 și 600 metri.
În același timp, terenul pe care se cultivă vița de vie trebuie să beneficieze de mult soare, iar orientarea rândurilor trebuie să fie pe direcția sud, sud-vest sau sud-est.
După ce terenul a fost pregătit în prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.
Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de mimimum 1-1,4 metri.
Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.
Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri. După fasonare, se efectuează parafinarea și mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).